Negru, mă, negru…

Sunt o băutoare înrăită de ceai negru.

Am toate motivele să mă enervez când primesc Lipton Yellow Tea. Cre’că şi numele demonstrează clar că orice asemănare legată de aromă este pur întâmplătoare.

Am toate motivele să mă enervez şi în zilele în care vreau ceai de fructe ca să pot totuşi dormi, dar primesc Dilmah. Căpşune, mango, caramel, vanilie, etc., foarte bune toate. Pt. nemaniacii cu ceaiul, Dilmah aromat are la bază Ceylon, adicătelea “ceai negru”.

Nu mă mai enervez, m-am obişnuit să beau English Breakfast cu orice sortiment de ceai negru, negru să fie.

Recomand Twinings. Lady Grey. Conţine ulei de bergamotă, lămâie şi portocală. E ceaiul meu negru preferat pe care, of course, nu-l găsesc la noi nici în ceainărie. Din lipsă, mă mulţumesc cu Twinings Prince of Wales, se găseşte la supermarket, e vreo 9 lei cutia.

Meh. Sunt o pretenţioasă. Nu fac concesii când vine vorba de ceai, cafea, bărbaţi, parfumuri şi pixuri negre.